Până nu demult mă prezentam ca și Cristiana Alexandra Lupșea, avocat. De câteva luni însă, am trecut printr-o reconversie profesională majoră: am devenit educator specializat, pentru copiii mei în primul rând, iar mai apoi și pentru alți copii cu care interacționez fie direct, fie prin planșele și activitățile pe care le creez.
“Cum?, de ce?, ești sigură?, ce e aia?” sunt doar o parte din întrebările pe care le-am auzit în clipa în care mi-am făcut cunoscută alegerea. Totul s-a petrecut însă anul trecut când s-au închis a doua oară grădinițele și am fost nevoită să rămân acasă cu cei doi copii (o fetiță de 5 ani jumătate și un băiețel de aproape 4 ani), realizând că e nevoie să le fiu și educator, nu doar mamă.
Pentru mine natura a fost primul și cel mai de preț învățător, așa că am ales aceeași cale și pentru educația copiilor mei. Eu am crescut la munte, desculță printre ierburi, unde sufletul mi-a fost pictat în culori de flori și pentru totdeauna legat de această sursă inepuizabilă de cunoaștere – Mama Natură. Acolo am înțeles că, și numai observând-o, puteam ști mai multe decât aș fi învățat într-o sală de clasă. De aici, calea a fost relativ simplă: am extins același reper la nivel profesional.
Prima oară am readus natura în viața noastră de zi cu zi și am transformat în lecție număratul frunzelor pe-o ramură sau mersul norilor pe cer. Am început să creez planșe educaționale pentru ai mei, din care să le citesc, de unde să pornim discuțiile noastre și să desfășurăm diverse activități și provocări. Am folosit planșe pentru că, din lipsă de timp –boala omului modern – era necesară o bună organizare. Ca să mă asigur că au rămas cu ceva din toate cele transmise, mi-am structurat pe mai multe categorii ceea ce voiam ca ei să știe la final de lună.
Așa a luat naștere proiectul Copilărie printre ierburi și kitul nostru de povești și aventură în natură, cum îmi place să îi spun. O „cutie” lunară care cuprinde cele mai relevante elemente din natură vizibile în fiecare lună din an: despre plante, păsări și insecte, tradiții și sărbători, rețete de sezon, activități și provocări. Bineînțeles, toate transpuse într-un limbaj presărat cu povești, ghicitori, legende, poezii, credințe și curiozități.
După primele astfel de luni, când am lăsat natura să dicteze ritmul învățării noastre, când a contat mai mult ce e dincolo de geam decât în caietele noastre clasice de activități, am observat o îmbunătățire a calității vieții noastre. Eram cu toții mai activi, mai atenți, mai prezenți. Copiii erau dornici să învețe orice, iar eu mult mai pregătită să întâmpin orice tip de vreme. Așa că, cu această nouă atitudine – conectat la natură, chiar și în mijlocul orașului – am pornit în noua noastră aventură. Va urma… (I).
