Autor: Cristiana

Toamna este anotimpul bogăției. Culorile acestui anotimp învăluie Pământul într-o mantie multicoloră și ne aduc o atmosferă de poveste. Doamna Toamnă anunță vremea plăcintelor cu mere și scorțișoară, a castanelor prăjite, a mustului și a ceaiurilor înmiresmate din ierburi culese azi-vară. Pământul este plin de roade atât pe ogoare și-n grădini, cât și în păduri și pe câmpii. Parcă și culoarea pe care o asociem cu preponderență toamnei ne duce cu gândul la bogăție: culoarea aurie a frunzelor. An de an, natura ne oferă tot ce avem nevoie pentru a intra și noi pregătiți în sezonul rece: cu cămara plină, cu trupul vitaminizat și cu sufletul plin de savoare! Nu știu dacă ați observat, dar trandafirii nu au fost nicicând mai frumoși ca în acele zile însorite de toamnă, cu cer albastru și fără pic de nor. De la roșu aprins, galben intens sau oranj ca flacăra focului, cu un parfum îmbătător, florile trandafirilor par să facă concurență exploziei de culori ce animă ramurile copacilor în aceste luni. Pe lângă ei, o altă podoabă a toamnei este crizantema, care înseamnă la propriu floarea de aur a acestui anotimp (numele ei provine de la cuvântul grecesc „chrysos”, care înseamnă aur). Vine din îndepărtata China, unde a fost descoperită și apreciată nu doar pentru frumusețea  sa, dar și pentru energia sa puternică și foloasele medicinale pe care le aduce. Așa cum trandafirul…

Bineînțeles! Toamna e un prilej minunat de a petrece timp afară. Natura îmbracă straie de sărbătoare, zilele sunt mai răcoroase, iar aerul se umple de mirosuri specifice. Începe să se simtă mirosul frunzelor uscate și sfărâmate sub pașii noștri, iar spre mijlocul toamnei aerul serii va mirosii deja a fum și băuturi calde. Toate simțurile noastre sunt invitate să se bucure de schimbările pe care toamna le aduce.  Este un sezon al recoltei, când putem privi cu recunoștință la rezultatul muncii noastre de peste vară. Întreaga încărcătură coloristică a toamnei – auriu, roșu, portocaliu, galben, verde, maro – ne cheamă la sărbătoare. De fapt, ne invită să absorbim toată lumina pe care o reflectă strălucirea frunzelor în soarele toamnei. De ce e așa? Pentru că – deși în exterior zilele  pot fi foarte luminate și colorate, lungimea lor începe să scadă vertiginos. Așa că e nevoie să aducem lumina din exterior în interiorul nostru, pentru lungul repaos impus de întunericul iernii. Nimic nu e întâmplător, Natura ne ghidează pas cu pas spre un ritm benefic nouă: Vara a fost sezonul acțiunii, întreaga noastră ființă s-a lansat într-un trai cât mai dinamic; Toamna e momentul când încetinim ritmul, ne uităm în jurul nostru și absorbim, luăm înapoi din toată exuberanța manifestată în timpul verii; iar apoi, pe măsură ce alunecăm spre Iarnă, vom intra într-o perioadă de repaus, asemenea copacilor, florilor,…

Continuăm șirul celor șapte zile de conectare cu natura, chiar și în mijlocul orașului.  #Ziua nr. 4  Atingeți un copac. Ce senzație aveți? Analizați îndeaproape suprafața - e netedă sau cu striații? Ce culoare are? E compactă sau se desprinde în straturi? Are găurele lăsate de insecte? Și, mai ales, vedeți dacă nu cumva zăriți preferata copiilor - scorbura!  Pe lângă bucuria de a ne apropia de copaci  și, de ce nu, a-i îmbrățișa - este și o terapie care pornește de aici -  poate vom învăța că arborii se disting și prin felul trunchiului, nu doar prin frunze (mulți dintre ei își pierd frunzele toamna și nu mai putem să îi recunoaștem decât după scoarța lor). #Ziua nr. 5 Identificați copacii din jurul casei voastre! Pe mine într-o dimineață m-a izbit realizarea că am cel puțin 5 specii diferite de copaci în fața blocului și încă vreo 3 de pomi fructiferi în curtea din spate. Chiar dacă nu beneficiez în mod direct de roadele lor, faptul că îi știu acolo îmi dă o oarecare senzație de susținere și confort, ca atunci când petreci o zi într-o livadă, unde ai apă și hrană la o aruncătură de băț. Te simți bine când ești înconjurat de abundență, nu?  #Ziua nr. 6  Găsiți un lucru din natură pe care să îl mirosiți! Poate fi o floare, o scoarță, un mugure, un pumn…

Provocarea e simplă. Ne propunem ca timp de 7 zile să facem un lucru pe zi care să ne ajute să ne conectăm cu Natura. Cine se înscrie? Vor fi lucruri mărunte și ușor de realizat, dar care vor avea totuși o semnificație pentru viața noastră de zi cu zi și, de ce nu, implementate pe termen lung vor putea crea mari beneficii. # Ziua nr. 1 Mâine dimineață, deschideți larg fereastra și luați pulsul vremii! Găsiți un loc unde să vedeți bine afară. Simțiți pe față aerul dimineții. Cum vi se pare? E răcoros, umed, uscat, călduț? E soare pe cer sau e noros? Bate oare vântul? Se mișcă norii de pe cer și frunzele pe vreun copac? Se aud păsările cu ale lor cântece vesele în copacii din jur?  Nimic radical, doar captați cu mintea și sufletele voastre acel moment, și încercați să ghiciți care e temperatura de afară. De data aceasta nu vă uitați la aplicația de pe telefon, ci determinați voi cum ar trebui să vă îmbrăcați ca să ieșiți afară.   # Ziua nr. 2 Observați cu atenție o pasăre. Dacă reușiți, ascultați-i cântecul! Dacă o vedeți de aproape, analizați cum arată acea pasăre. Oare care îi e denumirea? E de talie mare sau mică? Ce fel de pene îi acoperă trupul? Cu ce să hrănește oare? Unde își face cuibul și din ce? Cum…

Când am intrat în pandemie, ideea de a petrece toate zilele între patru pereți de bloc a fost înspăimântătoare. Pe lângă toate restricțiile, mai aveam de făcut față și la asta. Dar – mă credeți sau nu – atunci și în perioada imediat următoare am simțit că am folosit resursele noastre în cel mai bun și eficient mod posibil. Atunci am învățat cu adevărat că te poți simți conectat la lumea din jurul tău oriunde și oricând, totul depinde de atitudinea și alegerea ta.  În final, am ajuns să apreciez acea  „natură urbană” existentă în imediata noastră apropiere. Când nu am mai putut căuta locuri îndepărtate în care să „evadăm”, ne-am găsit mici oaze de liniște chiar în orașul nostru. Am realizat că – doar cu puțin efort – putem petrece în fiecare zi un mic moment de „natură” dacă ne adaptăm și ajustăm așteptările la context.  O prietenă mi-a împrumutat o carte - Forest Therapy, de Sarah Irvens, care mi-a schimbat mult perspectiva asupra modului în care pot aduce natura în viața mea de zi cu zi: trebuia doar să încep cu lucrurile mărunte. Așa mi-a venit ideea și celor 7 zile de natură – 7 zile cu mici provocări zilnice despre cum să ne reconectăm  la tot ce se află în jurul nostru chiar și atunci când avem un ritm zilnic alert, de la casă la birou și…

Vă spuneam data trecută cum am început să creez planșe educaționale pentru copii – de vârstă preșcolară și din ciclul primar. Motivația din spatele acestei reconversii profesionale a fost una cât se poate de firească: am intrat în contact direct cu ritmul copiilor mei, cu micul lor univers. Nu zic că înainte nu comunicam mult cu ei, însă de data asta a fost o experiență hands-on, full-time, cu mare nevoie de a organiza timpul într-o manieră cât mai eficientă, dar plăcută pentru toți trei. Și așa mi-am dat seama ce prețioasă e acea stare a lor – de veșnică uimire, aceea dorință de a absorbi totul, în orice moment. Am înțeles că nu e de fapt greu să faci cu ei activități educaționale atâta timp cât te poți folosi de ceea ce te înconjoară, în mod natural. Copiii au un radar foarte bine pus la punct – se pot conecta cu lumea înconjurătoare foarte bine, chiar dacă pentru ei trecerea timpului e un subiect abstract. Ei percep totul prin simțuri și învață tot așa.  Ca atare, am profitat la maxim de tot ce aveam la îndemână: natura din jurul blocului, parcuri, păduri de la marginea orașului. Am pornit cu ei în căutare de mici comori căci, fiind toamnă, aveam la îndemână castane, ghinde, măceșe, pene, nuci, câte și mai câte. Pentru mine era important ca ceea ce făceam să fie…

Până nu demult mă prezentam ca și  Cristiana Alexandra Lupșea, avocat. De câteva luni însă, am trecut printr-o reconversie profesională majoră:  am devenit educator specializat, pentru copiii mei în primul rând, iar mai apoi și pentru alți copii cu care interacționez fie direct, fie prin planșele și activitățile pe care le creez.  “Cum?, de ce?, ești sigură?, ce e aia?” sunt doar o parte din întrebările pe care le-am auzit în clipa în care mi-am făcut cunoscută alegerea. Totul s-a petrecut însă anul trecut când s-au închis a doua oară grădinițele și am fost nevoită să rămân acasă cu cei doi copii (o fetiță de 5 ani jumătate și un băiețel de aproape 4 ani), realizând că e nevoie să le fiu și educator, nu doar mamă.  Pentru mine natura a fost primul și cel mai de preț învățător, așa că am ales aceeași cale și pentru educația copiilor mei. Eu am crescut la munte, desculță printre ierburi, unde sufletul mi-a fost pictat în culori de flori și pentru totdeauna legat de această sursă inepuizabilă de cunoaștere – Mama Natură. Acolo am înțeles că, și numai observând-o, puteam ști mai multe decât aș fi învățat într-o sală de clasă. De aici, calea a fost relativ simplă:  am extins același reper la nivel profesional. Prima oară am readus natura în viața noastră de zi cu zi și am transformat în lecție număratul frunzelor pe-o ramură sau mersul norilor…