Continuăm șirul celor șapte zile de conectare cu natura, chiar și în mijlocul orașului.
#Ziua nr. 4
Atingeți un copac. Ce senzație aveți? Analizați îndeaproape suprafața – e netedă sau cu striații? Ce culoare are? E compactă sau se desprinde în straturi? Are găurele lăsate de insecte? Și, mai ales, vedeți dacă nu cumva zăriți preferata copiilor – scorbura!
Pe lângă bucuria de a ne apropia de copaci și, de ce nu, a-i îmbrățișa – este și o terapie care pornește de aici – poate vom învăța că arborii se disting și prin felul trunchiului, nu doar prin frunze (mulți dintre ei își pierd frunzele toamna și nu mai putem să îi recunoaștem decât după scoarța lor).
#Ziua nr. 5
Identificați copacii din jurul casei voastre! Pe mine într-o dimineață m-a izbit realizarea că am cel puțin 5 specii diferite de copaci în fața blocului și încă vreo 3 de pomi fructiferi în curtea din spate. Chiar dacă nu beneficiez în mod direct de roadele lor, faptul că îi știu acolo îmi dă o oarecare senzație de susținere și confort, ca atunci când petreci o zi într-o livadă, unde ai apă și hrană la o aruncătură de băț. Te simți bine când ești înconjurat de abundență, nu?
#Ziua nr. 6
Găsiți un lucru din natură pe care să îl mirosiți! Poate fi o floare, o scoarță, un mugure, un pumn de pământ, conuri de pin, frunze de tuia…Orice. Luați-le în mână, striviți-le în palmă…Vedeți ce vă evocă acel miros. Unde vă poartă în minte. Cu ce îl asociați. Vă place sau din contră?
La fel de bine puteți pur și simplu să mirosiți aerul dimineții. Sau al serii. În aceste două momente ale zilei avem tendința să fim cel mai prezenți și deci să ne orientăm ziua apelând la simțurile noastre. Știți cum diminețile de început de toamnă au un miros doar al lor? Sau serile de vară? Sau acele după amiezi de iarnă când cerul prinde o nuanță rozalie?
#Ziua nr. 7
În ultima seară, faceți un film mintal al modului în care a decurs ziua voastră. Înainte de culcare, luați-vă un moment în care să priviți cerul nopții. Știu că e mai greu, mai ales dacă stai la bloc și în oraș. Dar voi încercați totuși, căci deși nu realizăm, privim toți același cer încărcat de stele, de oriunde am fi…Poate observați cum i se schimbă culoarea sau dacă se văd câteva stele.
Ascultați noaptea. Respirați acel aer ceva mai răcoros și pregătiți-vă împreună cu copiii de culcare. Povestiți-le și lor despre Soare și Lună și ciclul unei zile. E un prilej bun de a realiza că, din fericire, primim un nou început la fiecare 24 de ore și că lumea asta e mult mai mare decât fiecare din noi, priviți individual.
Asta e tot, oameni buni! Sunt pași simpli, dar care ne ajută să ne simțiți conectați la tot ce e verde&viu în jurul nostru, chiar și în mijlocul orașului (V).
