Anul acesta primăvara se lasă parcă așteptată. E cumva după colț, dar în același timp departe. Cred că nu sunt singura care are această impresie. Probabil o fi vântul lui Mărțișor de vină, care a măturat orașul și ne-a zburlit părul chiar și atunci când noi ne doream să schimbăm paltonul de iarnă pe geaca de primăvară. Sau poate e starea aceasta generală de apăsare și incertitudine generată de conflictul care se derulează atât de aproape de noi…În orice caz, acel entuziasm care ne umple ziua și ne înseninează fețele ori de câte ori vine luna martie pare pus pe stand by anul acesta. Am întrebat mai multă lume ce simte și marea majoritate mi-au zis la fel: parcă nu e 100% primăvară când în lume e atât de multă hărmălaie și suferință.
Nu pot să nu fiu parțial de acord. Primăvara e și o stare a sufletului nostru. Anul acesta chiar și natura din jurul nostru a oglindit ceea ce se întâmplă la nivel global. Zilele și nopțile au fost tare reci, florile de sfârșit de februarie abia acum se încumetă să apară, mugurii sunt parcă mai reținuți ca altădată, zarzării și corcodușii numai nu se hotărăsc dacă să dea drumul florilor sau nu…La fel și noi, oamenii, nu știm dacă putem da undă verde bucuriei specifice acestui anotimp.
Însă, mai devreme sau mai târziu, lucrurile se vor întâmpla – cel puțin în natură. Mugurii se vor deschide și vor apărea frunzele și florile, albinele își vor relua zborul, vor apărea primii fluturi, pădurile se vor umple de galben și mov, iar de sub tălpile noaste va ieși miros de leurdă…Și asta pentru că natura nu poate fi oprită. Încetinită, da. Însă nu oprită. Iar mie asta îmi dă un sentiment grozav, acela de a avea susținere, o ancoră, un reper. De a fi ocrotită. Pentru că orice s-ar întâmpla în natură vom găsi sprijin, acolo ne vom putea construi un refugiu și vom găsi pace. Ba chiar și hrană.
În aceste vremuri tulburi, poate e bine să știm că natura e cea care ne oferă suportul necesar dacă știm să-l primim. Ne putem oricând întoarce la sursele de hrană sălbatică, atâta timp cât suntem informați corespunzător și găsim locuri curate de unde să culegem flori, frunze, muguri și rădăcini.
Chiar și în peticul verde din fața blocului meu am identificat cel puțin 4 specii de plante comestibile. Bine, clar nu e cazul să le consumăm pe cele dintr-un loc atât de plin de praf și poluat, dar e minunat să știm că ele există și în astfel de locuri. Asta mie, personal, îmi aduce enorm de multă liniște!
Așa că, vă invit și pe voi să începeți să vă informați – de dragul cunoașterii sau poate chiar cu un scop mai practic, despre ce plante puteți culege în această primăvară din flora spontană. Căutarea lor va fi nu doar o experiență plăcută, ci în plus vă va aduce multe beneficii: multe din plantele pe care le consumăm primăvara au un gust fie amar, fie iute, tocmai pentru că efectul lor principal este de curățare, de detoxifiere a organismului după o iarnă în care am acumulat poate mai multe decât ne-am fi dorit.
Ce ziceți, ați vrea să descoperim împreună bucătăria lumii verzi în următoarele articole?
