Februarie, zis și Făurar, este luna celor care făuresc fiarele plugului, pregătind următorul sezon de arat. Pentru omul modern însă, februarie înseamnă acea ultimă lună de iarnă, când deja ne-am cam plictisit de noroaie și așteptăm cu nerăbdare să primim ciocolățele în formă de inimioară. Nu-i așa? Fără să negăm fericirea pe care o poate aduce ciocolata, cred că am putea da acestei luni mai mult credit, observând mai atent ce are ea să ne ofere.
Și aici mă rerer la faptul că, marcând în două distanța dintre Solstițiul de Iarnă și Echinocțiul de Primăvară, februarie deschide o poartă între iarnă și primăvară. Este acel moment când începem să ieșim de sub amorțeala iernii și simțim timid cum crește lumina zilei, cum în jurul nostru Natura pare să se dezmeticească încet – încet, cum păsările prind curaj să cânte mai mult…
Chiar la începutul acestei luni, în calendarul tradițional sunt câteva zile dedicate unor eveimente care au loc în lumea înconjurătoare: ursoaicele dau naștere la pui, iar în butucii viței de vie seva se pune în mișcare. Acestor două bioritmuri oamenii le-au atribuit sărbătorile din perioada 1-3 februarie: Martinii de Iarnă, Ziua Ursului sau Stretania, Gurbanul sau Trifonul Viilor, toate menite să fie un prilej de a obține o anumită protecție împotriva releleor. Ursul e văzut ca un simbol al puterii, un totem cu rol de apărare a celor slabi, iar Sf. Trifon este protectorul viței de vie și al recoltei de struguri. Într-un mod foarte creativ, cei care locuiesc în lumea satului au știut mereu să aducă în viața lor evenimente cu semnificație în lumea naturală, căutând să personifice animale precum ursul care din Moș Martin a devenit un bun meteorolog: se zice că ursul iese din bârlog în această zi ca să îşi privească umbra pe zăpadă. Dacă este ceaţă şi nu şi-o vede, își va părăsi bârlogul. Dacă, din contră, este soare şi îşi vede umbra, înseamnă ca iarna va mai dura 40 de zile şi ursul intră din nou în culcușul său.
Mai știm despre Februarie că e luna iubirii, pentru că avem două zile de sărbătoare în care o pomenim: Valentine´s Day și Dragobetele. Fără a intra aici în discuții prea ample, pot măcar spune că una din cele două chiar merită sărbătorită fiind o sărbătoare autohtonă – 24 Februarie, ziua când are loc Logodna Păsărilor.
Această sărbătoare a iubirii are rădăcini foarte vechi. A fost inspirată din observarea naturii de către strămoșii noștri care spuneau că Dragobetele este sărbătoarea dragostei și mai numeau această zi Însoţitul Păsărilor. Pesemne că ei au văzut cum, în aceste săptămâni, păsările încep să își caute perechea. În decursul anilor, această tradiție s-a extins și la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele și băieții se întâlnesc pentru ca iubirea lor să țină tot anul, precum a păsărilor ce se „logodesc” în acestă zi.
Este cu adevărat o sărbătoare a vieții în creștere, o adevărată „nuntă a naturii”, când păsările, vegetația, dar și oamenii se pun în acord cu ritmurile Pământului care revine treptat la adevărata sa putere creatoare. Ar fi păcat să pierdem din vedere aceste schimbări. Chiar dacă ele se întâmplă uneori în tăcere, sunt o dovadă a faptului că totul în Natură face un sens, totul e Viu și în Schimbare. Iar noi, suntem chiar acolo, în mijlocul ei.
